MAGISTRALĂ, magistrale, s. f. Cale de comunicație terestră sau fluvială principală, din care derivă căile de circulație secundare.

MAGISTRALĂ s.f. Arteră principală de comunicație. ♦ Conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. [Cf. rus. magistrale, germ. Magistrale].

MAGISTRALĂ ~e f. Arteră de circulație rutieră sau feroviară de mare importanță. /<fr. magistral

magistral, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 147 / Pl: ~i, ~e / E: fr magistral, rs магистраль] 1 a (Rar) Care aparține magistrului (5). 2-3 a, av (D. ton, ținută atitudine etc.; și irn) Impunător. 4-5 sf, a (Înv; șîs compoziție ~ă) Medicament preparat la farmacie după rețeta prescrisă de medic. 6 a Care caracterizează pe maestru² (12). 7 a Care aparține maestrului² (12). 8-9 a, av (Pex) Perfect. 10 a (D. conducte, căi de comunicație etc. ) Principal. 11 sf Arteră principală de circulație rutieră, feroviară etc. 12 sf Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari.

MAGISTRAL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) de maestru (1); perfect, desăvârșit, extraordinar. 2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn. 3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă. II. s. f. 1. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc. ◊ conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. 2. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. (< fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

magistrală s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale

magistrală s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale

magistrală s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale

magistral, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre fapte, evenimente, stări, despre calitatea unor produse, despre creații, manifestări etc. ale oamenilor sau, p. ext., despre oameni) desăvârșit, excelent, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, grozav, ideal, minunat, nemaipomenit, perfect, splendid, sublim, superb, <livr.> alat, arhetipic, mirobolant, <rar> excelentisim, <pop. și fam.> strașnic, <pop.> înfricoșat, <fam.> cool, extra, giopsi, meseriaș, mortal, periculos, senzațional, super, teribil, trăsnet, țuț, ultra, <înv.> apelpisit, nepomenit, săvârșit², <fig.; înv. și pop.> luminat², <fig.; fam.> colosal, demențial, supranatural, <arg.> adevărat, belea, bengos, futere, giorno, marfă, penal, supărat. Volumul de poezii a fost tipărit în condiții grafice magistrale. Cunoscuta actriță are o interpretare magistrală în rolul principal. 2 (despre ton, ținută) profesoral, solemn. Cunoscutul academician vorbește cu un ton magistral. II adj. (despre conducte, drumuri, căi de comunicație etc.) principal. Conducta magistrală de alimentare cu apă potabilă trece prin centrul orașului. III s.f. <livr.> prospect². Magistrala este o arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc.

MAGISTRAL, -Ă adj. 1. (Rar) Al magistrului (2), de magistru. Cf. PROT.-POP., N. D., COSTINESCU. ♦ (Sens curent; despre ton, ținută, atitudine etc.; adesea peiorativ) Impunător, solemn; profesoral, doctoral. Ton magistral. MAIORESCU, CR. II, 87. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. ◊ (În contexte figurate) Vasul e de aur virgin... O splendoare ca de soare răspîndește împrejur, Magistral și rece vecinie, deși viu ca un jeratic. MACEDONSKI, O. I, 151. ◊ (Învechit) Compoziție magistrală (și substantivat, f.) = medicament preparat în farmacie după o rețetă formulată de medici. Cf. COSTINESCU. 2. Care caracterizează pe maestru² (2), de maestru; p. e x t. perfect, desăvîrșit. V. m ă i e s t r u. O literă mică schimbîndu-se într-o literă mare... a fost în stare a zăpăci o grămadă de magistrale capete. HASDEU, I. C. I, 147. Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare e rea; cutare magistrală, sublimă, genială. GHEREA, ST. CR. I, 27. Lenin are meritul nepieritor de a fi făcut o analiză magistrală a imperialismului ca ultim stadiu al capitalismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562, cf. ib. 1954, nr. 2875. Răsfoiesc file după file din neprețuitele cărți ale lui Caragiale. . . magistralele lui piese de teatru. SADOVEANU, E. 147. Teza lui de doctorat fu magistrală. T. POPOVICI, S. 6. ◊ (Adverbial) Ne-ar plăcea ca, în versuri așa de magistral tăiate, să ni se spună lucruri frumoase, vesele, înălțătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 465. A completat magistral pe autor, care nici nu se putea gîndi la o mai desăvîrșită interpretă. ARDELEANU, D. 85. 3. (Despre conducte, căi de comunicație etc.) Principal. Linie magistrală. ANTONESCU, D. Se prevede construirea unei conducte petroliere magistrale Ploiești-Constanța. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. Cf. IORDAN, L. R. 105. De-a lungul unor magistrale importante, rețeaua telefonică aeriană va fi înlocuită cu cabluri subterane, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. ◊ (În contexte figurate) Nu știu De-s numai magistrala dintre vise Sau viaductul care leagă piscuri. V. ROM. iunie 1960, 10.Pl.: magistrali, -e. – Din fr. (1, 2) magistral, rus. (3) магпстраль.