opțiuni

4 definiții pentru maghicesc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maghicesc, ~ească a, av [At: FL. D. (1680), 332/17 / Pl: ~ești / E: mag2 + -icesc] 1-4 Magic (1-4).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAGHICESC adj. v. magic, misterios, ocult.

maghicesc adj. v. MAGIC. MISTERIOS. OCULT.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGHICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care se referă la mag2 sau la magie; de mag, al magului, magic. Măiestria cea maghicească. FL. D. (1680), 332/17. Să obicinuisă a să sluji cu tot feliul de meșteșuguri maghicești și descintătoare. MOLNAR, I. 66/12. Filosofii grecești mult cinstea școala maghicească. id. ib. 171/19. Nu e de lipsă să știe omul taine maghicești, nici cum nu va preface arama în. aur. ȚICHINDEAL, F. 391/21. ◊ F i g. Această maghicească putere a poeziei au priceput-o mulți (a. 1827). BV III, 548. - Pl.: maghicești. – Mag2 + suf. -icesc.

Intrare: maghicesc
maghicesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghicesc
  • maghicescul
  • maghicescu‑
  • maghicească
  • maghiceasca
plural
  • maghicești
  • maghiceștii
  • maghicești
  • maghiceștile
genitiv-dativ singular
  • maghicesc
  • maghicescului
  • maghicești
  • maghiceștii
plural
  • maghicești
  • maghiceștilor
  • maghicești
  • maghiceștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)