MAGHICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care se referă la mag² sau la magie; de mag, al magului, magic. Măiestria cea maghicească. FL. D. (1680), 33²/17. Să obicinuisă a să sluji cu tot feliul de meșteșuguri maghicești și descintătoare. MOLNAR, I. 66/12. Filosofii grecești mult cinstea școala maghicească. id. ib. 171/19. Nu e de lipsă să știe omul taine maghicești, nici cum nu va preface arama în. aur. ȚICHINDEAL, F. 391/21. ◊ F i g. Această maghicească putere a poeziei au priceput-o mulți (a. 1827). BV III, 548. - Pl.: maghicești. – Mag² + suf. -icesc.