MAGDALENIAN, -Ă, magdalenieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al paleoliticului superior în care apar elemente de cultură umană. 2. Adj. Care aparține magdalenianului (1), privitor la magdalenian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. magdalénien.

magdalenian, ~ă [At: DN³ / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr magdalénien] 1 sn (Glg) Ultim etaj al paleoliticului superior, în care apar elemente de cultură umană. 2 a Care aparține magdalenianului (1). 3 a Caracteristic magdalenianului (1). 4 a Referitor la magdalenian (1). 5 a Care provine din magdalenian (1).

MAGDALENIAN s.n. (Geol.) Ultimul subetaj al paleoliticului superior, în care apar elemente de cultură umană. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. -ni-an. / < fr. magdalénien, cf. Madeleine – peșteră în nordul Franței].

MAGDALENIAN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul subetaj al paleoliticului superior, în care apar elemente de cultură umană. (< fr. magdalénien)

magdalenian² (desp. -ni-an) s. n.

magdalenian² (-ni-an) s. n.

magdalenian s. n. (sil. -ni-an)

MAGDALENIAN, cultură aparținând Paleoliticului superior, în care apar primele elemente ale activității umane (15.000-9.000 î. Hr.). Numită astfel după situl La Madeleine (Dordogne, Franța), de pe râul Vézère, unde s-au descoperit (1863) picturi rupestre. Celebrele picturi rupestre din M. au fost descoperite și la Altamira și Lascaux.