13 definiții pentru macrameu macrame


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACRAMÉU s. n. Un fel de dantelă făcută din fire groase, înnodate. - Pl.: macrameuri. – Și: macrame s. n. LTR. - Din fr. macrame.

MACRAMÉU, macrameuri, s. n. Dantelă făcută din fire groase de ață din bumbac mercerizat, împletite și înnodate. [Var.: macramé s. n.] – Din fr. macramé.

macrameu sn [At: LTR / Pl: ~ri / V: ~me / E: fr macramé] 1 Un fel de dantelă făcută din fire de ață din bumbac mercerizat, împletite și înnodate. 2 Obiect din macrameu (1).

MACRAMÉU, macrameuri, s. n. Un fel de dantelă făcută din fire groase de ață din bumbac mercerizat, împletite și înnodate. [Var.: macramé.] – Din fr. macramé.

MACRAMÉU, macrameuri, s. n. Lucru de mînă asemănător cu dantela, făcut prin înnodarea unor fire groase, folosit pentru franjuri, împodobirea mobilelor etc. Franjuri din macrameuri.

MACRAMÉU s.n. Lucrătură de mână făcută din fire textile groase, care din împletitură formează diferite desene. [Var. macrame – nod].

MACRAMÉU s. n. dantelă din fire textile groase, înnodate. (< fr. macramé)

MACRAMÉU ~ri n. Împletitură de mână făcută din fire groase și folosită în calitate de franjuri sau ca element decorativ pe mobilă. /<fr. macramé[1]

  1. Var. macrame LauraGellner

MACRAMÉ s. n. v. macrameu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macraméu (ma-cra-) s. n., art. macraméul; pl. macraméuri

macraméu s. n. (sil. -cra-), art. macraméul; pl. macraméuri[1]

  1. Var. macrame LauraGellner
Intrare: macrameu
  • silabație: ma-cra-mau info
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macrameu
  • macrameul
  • macrameu‑
plural
  • macrameuri
  • macrameurile
genitiv-dativ singular
  • macrameu
  • macrameului
plural
  • macrameuri
  • macrameurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macrame
  • macrameul
  • macrameu‑
plural
  • macrameuri
  • macrameurile
genitiv-dativ singular
  • macrame
  • macrameului
plural
  • macrameuri
  • macrameurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

macrameu macrame

  • 1. Dantelă făcută din fire groase de ață din bumbac mercerizat, împletite și înnodate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Franjuri din macrameuri.
      surse: DLRLC

etimologie: