mache i [At: ȘEZ. V, 19 / V: ~a, maichea / E: nct] (Olt) Exclamație care servește adesea pentru a introduce sau a întări o propoziție interogativă și care exprimă mirare, nedumerire, curiozitate, nemulțumire etc. Si: ei, drace, măre, oare.

machea i vz mache

maichea i vz mache

mache s. invar. beat; bețiv.

MACHE adv. v. oare.

mache(a) adv. v. OARE.

MACHE interj. (Olt.) Exclamație care exprimă mirare, nedumerire, curiozitate, frică, nemulțumire (și care servește adesea pentru a introduce sau a întări o propoziție interogativă); ei, oare, măre, drace ! Și de ce machea îi zicea lui lumea Domn de Roauă? ȘEZ. V, 19. Se gîndi el: mache! Ce-o fi-n nuca asta? S-o sparg. GRAIUL, I, 87. Mache, ce fel de om e fiul tău! I. CR. I, 122. Cînd o fi văzut așa băiatul, o fi zis: – Machea ! Da ce-o mai fi și asta? ib. II, 229. Machea, ce s-o fi făcut vaca? ib. VII, 154. Machea, am ajuns eu de rîsul unui păcătos? PAMFILE, A. R. 250. Machea, mă, o fi așa ce spune ăla? ARH. OLT. XXI, 269. ◊ (Subliniind o afirmație ironică făcută de cineva) „Ăsta e om, dar nu fleac”, zici batjocorind pe cineva. Mache, îți va răspunde tovarășul tău de ironie, I. CR. VIII, 88. – Și: machea, máichea (STERESCU, N. 1045) interj. – Etimologia necunoscută.

MÁICHEA interj. v. mache.