ma¹ [At: MAIOR, IST. 262/23 / E: srb ma cf it ma] 1 c (Ban; Trs) Dar. 2 av (Ban; Trs; în dialog; îcn) Ba. 3 av (Ban; Trs; marchează gradația) Ba chiar. 4 av (Ban; Trs; marchează gradația) Mai mult decât atât...

mA, simbol pentru miliamper.

MA IUAN (MA YÜAN) (c. 1160-1225), pictor chinez. Împreună cu Xia Gui (Hsia Kuei), a întemeiat școala Ma-Hsia. Peisaje și flori considerate capodopere ale picturii academice din epoca Song („Primăvară timpurie”, „Primăvara pe o cărare de munte”, „Cei patru înțelepți din Shang-Shan”).

MA YO YO (n. 1955), violoncelist american de origine chineză. S-a lansat la 8 ani, cântând sub bagheta lui L. Bernstein. Carieră concertistică internațională. Interpret de muzică de cameră, împreună cu pianistul Emmanuel Ax și trio cu I. Stern și G. Kremer. Cântă pe un violoncel Montagnana și pe un Stradivarius.

SIMA QIAN (SSU-MA CH’IEN) (145 sau 135 î. Hr.-?), istoric chinez din timpul dinastiei Han de Apus. (206 î. Hr.-25 d. Hr.), pionier al istoriografiei chineze. Cartea sa, „Însemnările istoricului”, se referă la peste 3.000 de ani de istorie, începând cu Împăratul Galben (legendar), până în epoca împăratului Han Wu (140-86 î. Hr.). Lucrarea este interesantă, de asemenea, pentru calitățile sale literare și pentru biografiile cuprinse.

MA adv. v. ba.

MA conj. v. ci, dar, însă, numai.

ma adv. neg., conj. coord. advers. (reg.) 1 adv. neg. (modal; mai ales în dialog; întărește o negație) v. Ba. 2 conj. coord. advers. (leagă două prop. sau două părți de prop., exprimând, prin confruntare, corelarea unui elem. cu altul ori a unei realități cu alta și arătând opoziția, restricția sau diferența dintre ideile exprimate de cele două prop. ori părți de prop.; după o negație sau după o prop. neg.) v. Ci. Dar¹. Dimpotrivă. Însă. Numai.

ma conj. v. CI. DAR. ÎNSĂ. NUMAI.

ma adv. v. BA.

MA¹ conj., adv. (Ban., Transilv.) I. Conj. (Cu sens adversativ) Dar, însă. Cf. MAIOR, IST. 262/23. Au venit așa întră cealelalte pasări. Ma pasările, cunoscînd vicleșugul ei, au venit la dînsa. ȚICHINDEAL, F. 155/7. Văzut-am cîte toate, Ma toate sînt nimic. MUREȘANU, P. 93/12, cf. 31/7. BARCIANU, ALEXI, w. Omu aista-i cam lăsat, ăi bun di lucru, ma îi pre lăsat. ALR I 323/308. ◊ (Cu sens atenuat; arată trecerea la altă idee) Începutul românilor în Dacia limpede se adeverește... Ma (dară) de unde se trage începutul țeseturei limbei? MAIOR,IST. 262/12. Ma toată covîrșirea lor spre toate cealelalte se cuprinde întru aceaia.. . ȚICHINDEAL, F. [prefață] 3/4, cf. 201/10. Oltule, vale frumoasă! – Mult voi fi ție detor, De mi-i trece cătră casă, Ma, trecînd, să nu m-omori. MUREȘANU, P. 20/22. II. Adv. 1. (Mai ales în dialog, spre a întări negația) Ba. Ma, nu; tu și soiul vostru să rămîi afurisit! MUREȘANU, P. 25/17. Dâ-mi tu mie glasul tău, Să glâsuiesc cu el eu! – Ma, moarte, nu ți l-oi da, Căci pe mine mi-nșela. MARIAN, Î. 178. 2. (Mai ales în enumerări, spre a marca gradația) Ba chiar, ba încă, mai mult decît atîta. .. Se bagă la toate cupețiile moldovenilor, la care cei străini n-au dreptate pre legea bătrînă ...; ma cumpără și locuri, ocini de case (sec. XVI?), N. A. BOGDAN, C. M. 33. La casa bătrînului erau pețitori, ma pețitori doriți – de rang și avuți. F (1869), 42. Mulți notară și ieșiră, Cei mai mulți însă pieriră, Ma și tunuri au picat, Că și podul s-a sfărmat. RETEGANUL, TR. 74. Din scr. ma. Cf. it. m a, ngr. μ ά.