MA¹ conj., adv. (Ban., Transilv.) I. Conj. (Cu sens adversativ) Dar, însă. Cf. MAIOR, IST. 262/23. Au venit așa întră cealelalte pasări. Ma pasările, cunoscînd vicleșugul ei, au venit la dînsa. ȚICHINDEAL, F. 155/7. Văzut-am cîte toate, Ma toate sînt nimic. MUREȘANU, P. 93/12, cf. 31/7. BARCIANU, ALEXI, w. Omu aista-i cam lăsat, ăi bun di lucru, ma îi pre lăsat. ALR I 323/308. ◊ (Cu sens atenuat; arată trecerea la altă idee) Începutul românilor în Dacia limpede se adeverește... Ma (dară) de unde se trage începutul țeseturei limbei? MAIOR,IST. 262/12. Ma toată covîrșirea lor spre toate cealelalte se cuprinde întru aceaia.. . ȚICHINDEAL, F. [prefață] 3/4, cf. 201/10. Oltule, vale frumoasă! – Mult voi fi ție detor, De mi-i trece cătră casă, Ma, trecînd, să nu m-omori. MUREȘANU, P. 20/22. II. Adv. 1. (Mai ales în dialog, spre a întări negația) Ba. Ma, nu; tu și soiul vostru să rămîi afurisit! MUREȘANU, P. 25/17. Dâ-mi tu mie glasul tău, Să glâsuiesc cu el eu! – Ma, moarte, nu ți l-oi da, Căci pe mine mi-nșela. MARIAN, Î. 178. 2. (Mai ales în enumerări, spre a marca gradația) Ba chiar, ba încă, mai mult decît atîta. .. Se bagă la toate cupețiile moldovenilor, la care cei străini n-au dreptate pre legea bătrînă ...; ma cumpără și locuri, ocini de case (sec. XVI?), N. A. BOGDAN, C. M. 33. La casa bătrînului erau pețitori, ma pețitori doriți – de rang și avuți. F (1869), 42. Mulți notară și ieșiră, Cei mai mulți însă pieriră, Ma și tunuri au picat, Că și podul s-a sfărmat. RETEGANUL, TR. 74. Din scr. ma. Cf. it. m a, ngr. μ ά.