măsuriș sf [At: F (1882), 8 / E: măsura + -iș] 1-2 (Îrg) Măsurare (1-2). 3 (Reg) Timp când se face o măsurătoare.

MĂSURIȘ s. v. măsurare, măsurat, măsurătoare.

măsuriș subst. (înv. și reg.) v. Măsurare. Măsurat¹. Măsurătoare.

măsuriș s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE.

măsuríș, măsurișuri, s.n. (reg.) 1. Măsurare. 2. Obicei pastoral (identic cu Ruptu Sterpelor sau Sâmbra Oilor), care are loc primăvara și prin care se măsoară laptele oilor, pentru a se stabili cantitatea de produse lactate care revine fiecărui proprietar de oi. – Din măsura + suf. -iș (MDA).

măsuriș, măsurișuri, s.n. – (reg.) 1. Măsurare. 2. Obicei identic cu Ruptu Sterpelor sau Sâmbra Oilor, care are loc primăvara și prin care se măsoară laptele oilor, pentru a se stabili cantitatea de produse lactate care revine fiecărui proprietar de oi. – Din măsura (< lat. mensura) + suf. -iș (MDA).

măsuriș, -uri, s.n. – Obicei identic cu Ruptu Sterpelor sau Sâmbra Oilor, care are loc primăvara și prin care se măsoară laptele oilor, pentru a se stabili cantitatea de produse lactate care revine fiecărui proprietar de oi. – Din măsura (< lat. mensura) + -iș.

MĂSURÍȘ subst. (Învechit și regional) Măsurare. Ai de grijă să nu pui plecat teodolitul, căci atunci nu ți s-a sfeti măsurișul, ți se va naște un unghi prea mare. F (1882), 8, cf. GHEȚIE, R. M. ♦ (Regional) Timpul cînd se face măsurătoarea (Frata-Turda). PAȘCA, GL. Măsurișul lapților pică la Sf. George. id. ib. - Măsura + suf. -iș.