MĂSURÍȘ subst. (Învechit și regional) Măsurare. Ai de grijă să nu pui plecat teodolitul, căci atunci nu ți s-a sfeti măsurișul, ți se va naște un unghi prea mare. F (1882), 8, cf. GHEȚIE, R. M. ♦ (Regional) Timpul cînd se face măsurătoarea (Frata-Turda). PAȘCA, GL. Măsurișul lapților pică la Sf. George. id. ib. - Măsura + suf. -iș.