8 definiții pentru măsurător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S. m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ◊ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S. n. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -ător.

măsurător, ~oare [At: LB / V: (reg) (3-6) ~rit~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: măsura + -(ă)tor] 1 a Care măsoară. 2 a Cu care se măsoară. 3 sm Persoană care măsoară ceva. 4 sm Lucrător care efectuează măsurători la cherestea, textile etc. 5 sm (Pop; îs) ~ de pământ Inginer hotarnic. 6 sm (Nob; determinat prin „de lume”) Persoană care călătorește mult, umblă, colindă. 7 s (Reg) Cot (42) de măsurat. 8 sf (Reg) Cumpănă cu apă folosită de zidari și dulgheri. 9 s Zgârieci. 10 sf (rar) sm (Reg) Vas tronconic de lemn, având capacitatea de 10 kg, cu care se măsoară laptele la stână. 11 sf sm (Reg) Vas cu care se ia vama la moară. 12 sf Țrar) sm (Reg) Vas de metal cu care se măsoară încărcătura de pușcă. 13 smf (Ent; reg) Repede (Ciciudela campestris$).

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S. m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ◊ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor.

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj. (Rar) Care măsoară. (Substantivat) Domnul Negru-vodă... măsurător de lume, Ce vrea pe-a ei măsură ca să-și croiască-un nume! ALECSANDRI, P. III 133. ♦ Care ajută la măsurat, cu care se măsoară. Compas măsurător. ♦ (Substantivat, n.) Calibru sau instrument folosít pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect.

MĂSURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care măsoară; care servește la măsurat. /a măsura + suf. ~ător

măsurătór, -oáre adj. și s. Acela care măsoară. S. m. Cotar (o omidă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsurătór1 (rar) adj. m., s. m., pl. măsurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. măsurătoáre

măsurătór adj. m., pl. măsurătóri; f. sg. și pl. măsurătoáre

Intrare: măsurător (adj.)
măsurător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurător
  • măsurătorul
  • măsurătoru‑
  • măsurătoare
  • măsurătoarea
plural
  • măsurători
  • măsurătorii
  • măsurătoare
  • măsurătoarele
genitiv-dativ singular
  • măsurător
  • măsurătorului
  • măsurătoare
  • măsurătoarei
plural
  • măsurători
  • măsurătorilor
  • măsurătoare
  • măsurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măsurător (adj.)

  • 1. rar Care măsoară; cu care se măsoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Compas măsurător.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Măsura + sufix -ător.
    surse: DEX '09