9 definiții pentru mărunțuș mânânțuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚÚȘ, mărunțușuri, s. n. (Înv. și pop.) Mărunțiș. – Mărunt + suf. -uș.

MĂRUNȚÚȘ, mărunțușuri, s. n. (Înv. și pop.) Mărunțiș. – Mărunt + suf. -uș.

mărunțuș sn [At: (a. 1780) URICARIUL, XXIV, 450 / V: (reg) mănun~, ~rân~, mânân~, mânț~, mânun~[1] / Pl: ~uri / E: mărunți (pll mărunt) + -uș] 1 (Reg) Pădurice. 2 (Înv; îlav) Cu ~ul În cantitate mică. 3 (Îal) Cu bucata. 4 (Îvp; lpl) Mărunțișuri Vz mărunțiș (9). 5 (Îvp; lpl) Fleacuri. 6 (Îvp; lpl) Amănunte. 7 (Îvp; lpl) Măruntaie (2).

  1. Variantele mănunțuș, mărânțuș, mânțuș și mânunțuș sunt consemnate cuvinte-titlu plurale tantum în acest dicționar. — Ladislau Strifler

mănunțușuri snp vz mărunțuș

mânânțuș sn vz mărunțuș

mânțușuri snp vz mărunțuș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărunțúș (înv., pop.) s. n., pl. mărunțúșuri

mărunțúș s. n., pl. mărunțúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRUNȚÚȘ s. v. pădurice.

Intrare: mărunțuș
mărunțuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțuș
  • mărunțușul
  • mărunțușu‑
plural
  • mărunțușuri
  • mărunțușurile
genitiv-dativ singular
  • mărunțuș
  • mărunțușului
plural
  • mărunțușuri
  • mărunțușurilor
vocativ singular
plural
mânânțuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânânțuș
  • mânânțușul
plural
  • mânânțușuri
  • mânânțușurile
genitiv-dativ singular
  • mânânțuș
  • mânânțușului
plural
  • mânânțușuri
  • mânânțușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărunțuș mânânțuș

etimologie:

  • Mărunt + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09