6 definiții pentru măritat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRITÁT2, -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. – V. mărita.

MĂRITÁT2, -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. – V. mărita.

măritat2, ~ă a [At: PRAV. 190 / Pl: ~ați, ~e / E: mărita] 1 (D. femei) Unită cu un bărbat prin căsătorie Si: căsătorită. 2 (Reg; irn; d. bărbați) Care se stabilește, prin căsătorie, în casa soției. 3 (Reg; irn; d. bărbați) Care e lipsit de autoritate în căsnicie. 4 (Olt; îs) Urzici ~e Urzici bătrâne, care au legat rod și nu mai sunt bune de mâncat. 5 (Fam; irn; d. obiecte, animale) De care cineva a scăpat prin vânzare, dăruire etc.

MĂRITÁTĂ măritate, adj. f. (Despre femei) Unită prin căsătorie cu un bărbat; căsătorită. Cea mijlocie, Bicuța, mai norocoasă, era singura soră măritată. BASSARABESCU, V. 5.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRITAT adj. căsătorit. (Femeie ~.)

MĂRITÁTĂ adj. căsătorită. (Femeie ~.)

Măritată ≠ necăsătorită, nemăritată

Intrare: măritat (adj.)
măritat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măritat
  • măritatul
  • măritatu‑
  • mărita
  • măritata
plural
  • măritați
  • măritații
  • măritate
  • măritatele
genitiv-dativ singular
  • măritat
  • măritatului
  • măritate
  • măritatei
plural
  • măritați
  • măritaților
  • măritate
  • măritatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măritat (adj.)

etimologie:

  • vezi mărita
    surse: DEX '09 DEX '98