8 definiții pentru mărgărit (lăcrămioară) mărgărint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrămioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.

MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrimioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.

MĂRGĂRÍT2 ~ți m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis

MĂRGĂRÍNT s. m. v. mărgărit1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărgărít (mărgărínt) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl. mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGĂRÍT s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, perlă, vaca-domnului, vâsc.

Intrare: mărgărit (lăcrămioară)
mărgărit1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritul
  • mărgăritu‑
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriții
genitiv-dativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritului
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriților
vocativ singular
plural
mărgărint1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintul
  • mărgărintu‑
plural
  • mărgărinți
  • mărgărinții
genitiv-dativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintului
plural
  • mărgărinți
  • mărgărinților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărgărit (lăcrămioară) mărgărint

etimologie: