11 definiții pentru mărțișor (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot., reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + suf. -ișor.

mărțișor [At: ANON. CAR. / Pl: (4-5, 7-8) ~i, (2-3) ~oare / E: marț1 + -ișor] 1 s (Pop) Martie. 2 sn Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu și alb, care se oferă în dar, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie și care se poartă atârnat de gât, prins la haină etc. Si: (pop) marț1 (2), (reg) mărtăruș, mărtiguș (1). 3 sn (Pex; reg; lpl) Ciucuri prinși ca podoabă la pălărie. 4 sm (Bot; reg; mpl) Mâțișor de salcie, de răchită etc. 5 sm (Reg; pex) Stâlpare. 6 s (Bot; reg) Salcie. 7 sm (Reg) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene și frunze crestate adânc (Geum montanum). 8 smp (Bot; reg) Ghiocei (Galanthus nivalis).

MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (2, 3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot., reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + suf. -ișor.

MĂRȚIȘÓR2, mărțișoare, s. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit (roșu cu alb), care se poartă la începutul lunii martie, mai ales de femei și copii. Aveau mărțișoarele cele mai frumoase; și le cumpărau singure, din economii. BASSARABESCU, S. N. 27.

MĂRȚIȘÓR2 ~oáre n. Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie ca simbol al primăverii. /marț pop. + suf. ~ișor

mărțișor m. 1. pop. luna lui Martie; 2. ban cu o ață roșie împletită cu alb ce fetele și nevestele își atârnă la gât sau la mână în prima zi a lunei Martie; 3. pl. ramuri de salcie acoperite cu flori: iată o gingașă mlădiță cu șirag de mărțisori AL. [Diminutiv din Marț].

mărțișór m. (dim. d. marț 1). Numele popular al luĭ Martie (Rar). N., pl. oare. Marț, breloc pe care-l poartă fetele la gît de la 1 Martie pînă la 1 April în credință că nu le va pîrli soarele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărțișór3 (obiect) s. n., pl. mărțișoáre

mărțișór (obiect) s. n., pl. mărtișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRȚIȘÓR s. (pop.) marț, (reg.) mărțăruș, mărțiguș. (Poartă ~ la butonieră.)

MĂRȚIȘOR s. (pop.) marț, (reg.) mărțăruș, mărțiguș. (Poartă ~ la butonieră.)

Intrare: mărțișor (obiect)
mărțișor1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărțișor
  • mărțișorul
  • mărțișoru‑
plural
  • mărțișoare
  • mărțișoarele
genitiv-dativ singular
  • mărțișor
  • mărțișorului
plural
  • mărțișoare
  • mărțișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărțișor (obiect)

  • 1. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.
    exemple
    • Aveau mărțișoarele cele mai frumoase; și le cumpărau singure, din economii. BASSARABESCU, S. N. 27.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Breloc pe care-l poartă fetele la gât de la 1 Martie pînă la 1 Aprilie în credință că nu le va pârli soarele.
    surse: Scriban

etimologie:

  • Marț + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX