10 definiții pentru măiug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măiug sn [At: LB / V: (reg) ~iuc (Pl: ~uci), maiec, maieg, mai~, măiu (Pl: ~ugi) sf, mâiog / Pl: ~uge, ~uri, (rar) ~iugi / E: mai2 + -ug cf srb maljuga] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12). 13 (Mun) Unealtă cu care se bate racul la joagăr. 14 (Trs) Unealtă de lemn cu care se bate inul. 15 (Reg) Tindeche la războiul de țesut. 16 (Reg) Fiecare dintre picioarele de sanie care intră cu un capăt în talpă, iar cu celălalt în oplean. 17 (Înv; csnp) Par.

măiug s [At: VÎRCOL, V. 95 / Pl: ? / E: srb maljuga „orcic, mai2”] (Olt) Căpățână în care stă cârligul de-ntors la ciutură.

MĂIÚG, măiuge, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.

MĂIÚG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.

MĂIÚG, măiuge, s. n. 1. Ciocan de lemn cu care se bate cînepa de toamnă, uscată, pentru ca să se frîngă. 2. (Neobișnuit) Buzdugan. Măiug de aur și de pietre scumpe. ODOBESCU, S.III 634.

măiug n. întinzător (la răsboiul de țesut). [Serb. MALĬUGA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiúg (pop.) s. n., pl. măiúge

măiúg s. n., pl. măiúge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: măiug
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiug
  • măiugul
  • măiugu‑
plural
  • măiuge
  • măiugele
genitiv-dativ singular
  • măiug
  • măiugului
plural
  • măiuge
  • măiugelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)