10 definiții pentru mârc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mârc2, ~ă smf, a [At: LIUBA-IANA, M. 116 / V: mârg / Pl: ~rci / E: srb mrk „întunecos”] 1-2 (Ban) (Cal, iapă) cu părul roșcat închis Si: murg. 3-4 (Cal, iapă) cu părul roșcat Si: roib.

mârc1 [At: GORJAN, H. IV, 166/10 / V: sfi / E: ctm mâr + mâlc cf cârc] (Pop) 1-2 s, a (Îe) A nu zice nici ~ sau (rar) a tăcea ~ A nu spune nici un cuvânt. 3 sf (Îe) A face ~ă (pe cineva) A face pe cineva să nu scoată nici o vobă. 4 sf (Îe) A se face ~ă (pe pământ) A se ghemui. 5 av (Îe) A bate ~ă A bate zdravăn.

MÂRC interj. (Rar; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.

MÂRC interj. (Pop.; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

MÂRC interj.: A nu zice nici ~ a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. /Contaminare între mâr și mâlc


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mârc2, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis.

MÎRC interj. (în expr.) A nu zice nici mîrc = a nu zice nimic, a nu sufla o vorbă. Voinicul, cum îi dete feciorul drumul, nu zise nici mîrc. MARIAN, T. 331. ◊ (Substantivat) N-ai să-mi spui nici un mîrc! SBIERA, P. 20. Ba cîrc, ba mîrc v. cîrc.

mîrc și smîrc, interj. (var. din cîrc, mîlc, mîc). Munt. A nu zice nicĭ mîrc, a nu zice nicĭ cîrc (nicĭ mîlc, nicĭ mîc). V. mĭorc.

Intrare: mârc
mârc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mârc