14 definiții pentru mâr mâr-mâr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee.

mâr [At: LM / E: fo] 1 i (Rep; și pronunțat cu „r” prelungit) Sunet care redă mârâitul câinelui sau mormăitul ursului Vz mor. 2 (Îe) A nu zice nici ~ A nu spune nimic.

MÂR interj. Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee.

MÂR interj. (se folosește pentru a reda mârâitul câinelui).(A nu face) nici câr, nici ~ a nu spune nimic; a fi indiferent la toate. /Onomat.

MÎR interj. (în expr.) Cîr-mîr (sau că-i mîr, că-i cîr) v. cîr.

mîr, interj. care arată vocea cîneluĭ în ainte de a lătra (V. hîr). A nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr (ca bg. ni vyk, ni gyk), a nu crîcni, a nu obĭecta nimic. V. mîc și mor 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂR interj. hâr! (Câinii fac: mâr!)

MÎR interj. hîr! (Cîinii fac: ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîr interj. – Reproduce lătratul cîinelui. Creație expresivă. – Der. mîrîi, vb. (a lătra), cf. gr. σμαραγείν; mîrîială, s. f. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîitor, adj. (care latră); mîrîitură, s. f. (lătrat).

Intrare: mâr
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mâr
mâr-mâr interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mâr-mâr

mâr mâr-mâr

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită mârâitul câinelui.
    surse: DEX '09 sinonime: hâr
    • 1.1. expresie Câr-mâr (sau că-i mâr, că-i câr).
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie (A nu face) nici câr, nici mâr = a nu spune nimic; a fi indiferent la toate.
      surse: NODEX

etimologie: