11 definiții pentru mâncărici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici.

MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici.

MÂNCĂRÍCI n. fam. Senzație de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc.) și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărime. * A avea ~ a nu avea astâmpăr; a se fâțâi. A avea ~ pe limbă a fi limbut; a vorbi neîntrebat. /mâncare + suf. ~ici

măncărici si [At: ALR II/I, MN 102, 2289/531 / E: mâncare + -ici] 1 Mâncărime (1). 2 (Pfm; îe) A avea ~ Ia (sau de) limbă A avea chef de vorbă.

MÎNCĂRÍCI s. n. Mîncărime. ♦ (Familiar, mai ales în expr.) A avea mîncărici = a umbla de colo-colo fără astîmpăr, a nu sta locului o clipă. A avea mîncărici pe limbă = a fi foarte vorbăreț, a vorbi vrute și nevrute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCĂRÍCI s. v. mâncărime, prurit.

mîncărici s. v. MÎNCĂRIME. PRURIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea limbrici / mâncărici expr. a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul

a avea mâncărici la limbă expr. a fi foarte vorbăreț; a fi indiscret

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul

Intrare: mâncărici
mâncărici substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncărici
  • mâncăriciul
  • mâncăriciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mâncărici
  • mâncăriciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)