7 definiții pentru mâhnit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mâhnit, ~ă a [At: PSALT. HUR. 36v/2 / V: (reg) măcn~, măgn~, mâcn~, mâgn~ / Pl: ~iți, ~e / E: mâhni] 1 Trist. 2 (Fig) Sumbru. 3 (Bis; înv) Pocăit. 4 (Reg, îf mâgnit) Mânios (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgnit, ~ă a vz $mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâgnit, ~ă a vz mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎHNÍT, -Ă, năimiți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist. Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. ◊ Fig. Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
MÂHNÍT adj. 1. v. supărat. 2. v. posomorât.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎHNIT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. întristat, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mâhnit
- exemple
- Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31.surse: DLRLC
- Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12.surse: DLRLC
- Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464.surse: DLRLC
- figurat Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303.surse: DLRLC
- figurat Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi mâhnisurse: DEX '98 DEX '09