7 definiții pentru mâhnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâhnit, ~ă a [At: PSALT. HUR. 36v/2 / V: (reg) măcn~, măgn~, mâcn~, mâgn~ / Pl: ~iți, ~e / E: mâhni] 1 Trist. 2 (Fig) Sumbru. 3 (Bis; înv) Pocăit. 4 (Reg, îf mâgnit) Mânios (1).

MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.

MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.

măgnit, ~ă a vz $mâhnit

mâgnit, ~ă a vz mâhnit

MÎHNÍT, -Ă, năimiți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist. Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. ◊ Fig. Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂHNÍT adj. 1. v. supărat. 2. v. posomorât.

MÎHNIT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. întristat, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)

Intrare: mâhnit
mâhnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâhnit
  • mâhnitul
  • mâhnitu‑
  • mâhni
  • mâhnita
plural
  • mâhniți
  • mâhniții
  • mâhnite
  • mâhnitele
genitiv-dativ singular
  • mâhnit
  • mâhnitului
  • mâhnite
  • mâhnitei
plural
  • mâhniți
  • mâhniților
  • mâhnite
  • mâhnitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)