lăzuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: lăzui] (Înv) 1 (D. plante) Smulgere a rădăcinilor din pământ Si: (înv) lăzuit¹ (1), lăzuitură (1). 2 (D. păduri) Înlăturare prin tăiere sau ardere a arborilor și a altor plante lemnoase pentru a putea cultiva un teren Si: defrișare, (înv) lăzuit¹ (2), lăzuitură (2).

lăzuire s.f. (silv.; reg.) v. Defrișare. Defrișat¹. Despădurire. Despădurit¹.

lăzuíre, lăzuiri, s.f. (reg.) Tehnică pentru obținerea de noi parcele de fânațe. ■ „Fertilizarea parcelelor obținute prin lăzuire se făcea prin pășunarea oilor și staționarea acestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite” (Dăncuș, 1986: 40). – Din laz (Scriban, Șăineanu, DLRM); din lăzui (MDA).

lăzuire, lăzuiri, s.f. – (reg.) Tehnică pentru obținerea de noi parcele de fânațe: „Fertilizarea parcelelor obținute prin lăzuire se făcea prin pășunarea oilor și staționarea acestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite” (Dăncuș, 1986: 40). – Din laz (Scriban, Șăineanu, DLRM); din lăzui (MDA).

lăzuire, -i, s.f. – Tehnică pentru obținerea de noi parcele de fânațe: „Fertilizarea parcelelor obținute prin lăzuire se făcea prin pășunarea oilor și staționarea acestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite” (Dăncuș 1986: 40). – Din laz + -uire.