lăzuíre, lăzuiri, s.f. (reg.) Tehnică pentru obținerea de noi parcele de fânațe. ■ „Fertilizarea parcelelor obținute prin lăzuire se făcea prin pășunarea oilor și staționarea acestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite” (Dăncuș, 1986: 40). – Din laz (Scriban, Șăineanu, DLRM); din lăzui (MDA).