O definiție pentru lăturea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lăturea2[1] sf [At: I. GOLESCU, C. 283 / Pl: ~ele / E: latură + -ea] 1-24 (Pop; șhp) Latură (1-2, 44-47, 60-61, 69-72) (mică) Si: lăturică (1-24), lăturiță (1-24). 25 (Înv) Scândură folosită ca proptea. corectat(ă)
- În original, incorect accentuat: lăturea2 — LauraGellner
Intrare: lăturea
lăturea1 (s.f.) substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||