opțiuni
  • info
10 definiții pentru lăibăruț

Explicative DEX

LĂIBĂRUȚ, lăibăruțe, s. n. (Pop.) Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.

lăibăruț sn [At: CADE / Pl: ~e / E: laibăr + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Lăibăraș (1-6). corectat(ă)

LĂIBĂRUȚ, lăibăruțe, s. n. Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.

❍ LĂIBĂRAC, LĂIBĂRUC (pl. -ce), LĂIBĂRUȚ (pl. -țe) sn., LĂIBĂRICĂ (pl. -ce) sf. 1 LAIBĂR 1: Zis-a maica că mi-a face Un pieptar și-un lăibărac și m’a da după diac (IK.-BRS.); unde mai pui apoi lăibăricele, mintenele de postav... și cîte alea toate (LUNG.).

Ortografice DOOM

lăibăruț (pop.) s. n., pl. lăibăruțe

lăibăruț (pop.) s. n., pl. lăibăruțe

lăibăruț s. n., pl. lăibăruțe

Sinonime

LĂIBĂRUȚ s. lăibăraș.

lăibăruț s.n. (pop.) <pop.> lăibăraș, <reg.> lăibărel, lăibărică, lăibăruc.

LĂIBĂRUȚ s. lăibăraș.

Intrare: lăibăruț
lăibăruț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăibăruț
  • lăibăruțul
  • lăibăruțu‑
plural
  • lăibăruțe
  • lăibăruțele
genitiv-dativ singular
  • lăibăruț
  • lăibăruțului
plural
  • lăibăruțe
  • lăibăruțelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăibăruț, lăibăruțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Laibăr + -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.