luști vt [At: BÎRLEA, C. P. II, 56 / Pzi: ~tesc / E: ucr лущити] (Reg) A desprinde grăunțele de porumb de pe știulete.

luști, vb. tranz. – (reg.) A desface boabele de porumb de pe cocean; „operația se făcea manual, prin apăsarea unui cocean pe boabele de pe cucuruz sau cu piua de lușt’it mălai” (Dăncuș, 1986: 45); a desfăca, micura. (Doar în nordul Maramureșului, cf. ALR, 1956: 115). Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din ucr. lușiti (MDA).

luști, vb. tranz. – A desface boabele de porumb de pe cocean; „operația se făcea manual, prin apăsarea unui cocean pe boabele de pe cucuruz, sau cu piua de lușt’it mălai” (Dăncuș 1986: 45); a desfăca. Termenul e atestat doar în nordul Maramureșului (ALR 1956: 115). – Din ucr. lușiti (MDA).