luștí, luștesc, v.t. (reg.) A desface boabele de porumb de pe cocean; a desfăca: „Femeile bătrâne nu lucrau cu tiara, cu caier, nu luște fasole, mălai…” (Bilțiu, 2009: 57). ■ „Operația se făcea manual, prin apăsarea unui cocean pe boabele de pe cucuruz sau cu piua de luștit mălai” (Dăncuș, 1986: 45). ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din ucr. lușiti (MDA).