14 definiții pentru lustră lustru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lustră1 sf [At: DEX / V: (înv) lustru1 sn / Pl: ~re / E: fr lustre] Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi.

LÚSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lústru s. n.] – Din fr. lustre.

LÚSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lústru s. n.] – Din fr. lustre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lústră (lampă) s. f., g.-d. art. lústrei; pl. lústre

LÚSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atârnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre].

LÚSTRĂ s. f. lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino)

LÚSTRĂ ~e f. Suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; candelabru; policandru. [Sil. lus-tră] /<fr. lustre[1]

  1. Var. lustru LauraGellner

LÚSTRU3 s. n. v. lustră.

LÚSTRU3, lustre, s. n. Lampă cu mai multe brațe, de obicei suspendată de plafonul unei încăperi mari, folosită ca podoabă, ca ornament. Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97. – Variantă: lústră s. f.

lústră (lampă) s. f., g.-d. art. lústrei; pl. lústre[1]

  1. Var. lustru LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LÚSTRĂ (< fr.) s. f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. Cunoscută din sec. 9 în Orientul Mijlociu, a fost folosită mai ales în Spania și Italia. Inițial era alcătuită din patru brațe orizontale din lemn sculptat, așezate, de obicei, în formă de cruce, prevăzute cu locașuri pentru lumânări sau ulei.

Intrare: lustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustră
  • lustra
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustre
  • lustrei
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
lustru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustru
  • lustrul
  • lustru‑
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustru
  • lustrului
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)