lupan, ~ă [At: MARIAN, O. I, 257 / Pl: ~i, ~e / E: lup + -an] (Reg) 1 sm Pui de lup (1). 2 a (D. animale) De culoarea blănii lupului (1) Si: cenușiu, sur.

LUPAN, lupani, s. m. (Regional) Pui de lup. Din patru vetre ale acelor haite au să iasă la război... douăzeci de lupani. SADOVEANU, O. L. 40. ♦ (Adjectival; despre animale, mai ales despre boi și vaci) Care este de culoarea lupului; sur, cenușiu. Bou lupan. Vacă lupană.

lupán, -ă adj. (d. lup). De coloarea lupuluĭ (cenușiŭ gălbuĭ): un cîne lupan. Subst. Puĭ de lup, adult (pe cînd lupeĭ e mic): Era o familie de lupĭ: mama cu treĭ lupanĭ (Sadov. VR. 1930, 9-10, 195). V. șoldan.

lupan (pop.) adj. m., s. m., pl. lupani; f. lupană, pl. lupane

lupan² (reg.) s. m., pl. lupani

lupan s. m., adj. m., pl. lupani; f. sg. lupană, pl. lupane

LUPAN, Nicolae (n. 1921, Cepeleuți, jud. Hotin), scriitor și publicist român. Acuzat de „naționalism românesc”, a plecat în Occident (1974), stabilindu-se inițial la Bruxelles, apoi la Paris. Colaborator la radio Europa Liberă și la diverse periodice din exil. Fondator-animator al Asociației Mondiale „Pro Basarabia și Bucovina” (1976), al filialei cu același nume din România (1990), precum și al editurii „Nistru” din Bruxelles. Disident anticomunist, militant pentru reîntregirea României, căreia îi consacră întreaga activitate de după plecarea sa în Occident. Lucrări: „Basarabia – colonizări și asimilare”, „Plânsul Basarabiei”, „Bessarabie – terre roumain”, „Scrisoare din închisoarea popoarelor”, „Străin la mine acasă”.

lupan, -ă adj. (reg.; despre culori, obiecte, materiale etc.) v. Cânepiu. Cenușiu. Fumuriu. Gri. Plumburiu. Prăfuriu. Sur.