12 definiții pentru lunecuș lunicuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNECÚȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

lunecuș sn [At: ODOBESCU, S. II, 532 / V: (reg) ~nic~ / Pl: ~uri / E: luneca + -uș] 1 Teren lunecos (1). 2 Ghețuș. 3 Alunecare. 4 (Îvr; fig) Păcat.

LUNECÚȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

LUNECÚȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă, teren lunecos (după ploaie sau prin îngheț). Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. Mergeau cu mare grijă și la oarecare depărtare unul de altul, că era primejdie de lunecuș. V. ROM. noiembrie 1953, 11.

LUNECÚȘ ~uri n. 1) Loc umed sau înghețat pe care se lunecă. 2) Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. /a luneca + suf. ~uș

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lunecúș s. n., pl. lunecúșuri

lunecúș s. n., (locuri) pl. lunecúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUNECUȘ s. alunecuș, ghețuș, (reg.) răpăguș, (Ban.) rapăg.

Intrare: lunecuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunecuș
  • lunecușul
  • lunecușu‑
plural
  • lunecușuri
  • lunecușurile
genitiv-dativ singular
  • lunecuș
  • lunecușului
plural
  • lunecușuri
  • lunecușurilor
vocativ singular
plural
lunicuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lunecuș lunicuș

etimologie:

  • Luneca + sufix -uș.
    surse: DEX '09 DEX '98