6 definiții pentru luncuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUNCUȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță.
LUNCUȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
luncuță sf [At: (a. 1630) ȘTEFANELLI, D. C. 3 / Pl: ~țe / E: luncă + -uță] 1-8 (Șhp) Luncea (1-8). 9 (Reg) Teren acoperit cu iarbă de cosit, aflat la intersecția unui drum cu o cale ferată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNCUȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. Niște argați... apucau tulpinile doborîte și le tîrau spre luncuță. CAMILAR, N. II 333. Și cum zice, cum vorbește, Spre luncuță se pornește. MARIAN, S. 53. Într-un capăt de luncuță Este mîndră poieniță. ȘEZ. VII 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
luncuță (reg.) s. f., g.-d. art. luncuței; pl. luncuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
luncuță s. f., g.-d. art. luncuței; pl. luncuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
luncuță s. f., g.-d. art. luncuței; pl. luncuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
luncuță, luncuțesubstantiv feminin
- 1. Lunculiță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lunculiță
- Niște argați... apucau tulpinile doborîte și le tîrau spre luncuță. CAMILAR, N. II 333. DLRLC
- Și cum zice, cum vorbește, Spre luncuță se pornește. MARIAN, S. 53. DLRLC
- Într-un capăt de luncuță Este mîndră poieniță. ȘEZ. VII 85. DLRLC
-
etimologie:
- Luncă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09