LOPĂȚEA ~ele f. Plantă erbacee decorativă cu flori mari liliachii. /lopată + suf. ~ar

lopățeà f. plantă din fam. cruciferelor cu florile mari liliachii. (Lunaria rediviva).

lopățeá și (maĭ des) lopățícă f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopată mică de metal de luat jaratic din sobă. Un fel de pedică saŭ opritoare la războĭu de țesut (Suc.). Acea pĭesă a juguluĭ care e supt gîtu bouluĭ (în nord podhorniță). Omoplat, spătă (numită și lopățica umăruluĭ). Lopătar, cosar (o pasăre). O plantă cruciferă (lunaria rediviva).

LOPĂȚEA s. v. bată.

lopățea s.f. I 1 lopățică, <înv. și reg.> lopăcioară, <reg.> lopăție, lopățuie. 2 (tehn.; la războiul de țesut) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, mănușă, mână, spetează. Lopățelele sunt unite în partea de sus cu arțarul, iar în partea de jos cu vatalele. 3 (tehn.; la războiul de țesut; reg.; în forma lopițea) v. Iapă. Pedală. Schimbător. Tălpig. II (bot.) Lunaria rediviva; <reg.> păstăiastă.

LOPĂȚEA s. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, mănușă, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.)