3 definiții pentru locupletat
Explicative DEX
LOCUPLETA vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].
LOCUPLETA vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
locupleta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupletează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: locupletat
locupletat participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)