2 definiții pentru locupletare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOCUPLETARE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
locupletare s. f., g.-d. art. locupletării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: locupletare
locupletare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
locupletare, locupletărisubstantiv feminin
- 1. Îmbogățire. DNsinonime: îmbogățire
etimologie:
- locupleta DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.