8 definiții pentru locul loculă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCÚL, loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s. f.] – Din fr. locule.

LOCÚL, loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s. f.] – Din fr. locule.

locul sm [At: COSTINESCU / V: sf / Pl: ~i, ~e / E: fr locule, lat loculus] 1 (Arl) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul celui mort. 2 (Bot; șîf loculă) Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul. 3 (Bot; șîf loculă) Cavitate în fructul unei plante, în care se găsesc semințele. 4 (Îvr; șîf loculă) Lojă.

LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus].

LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus)

LOCÚL ~i m. bot. Cavitate a unui fruct în care se află semințele. /<fr. locule

LOCÚLĂ s. f. v. locul.

Intrare: locul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locul
  • loculul
  • loculu‑
plural
  • loculi
  • loculii
genitiv-dativ singular
  • locul
  • loculului
plural
  • loculi
  • loculilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locu
  • locula
plural
  • locule
  • loculele
genitiv-dativ singular
  • locule
  • loculei
plural
  • locule
  • loculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

locul loculă

  • 1. botanică Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: lojă
  • 2. arheologie Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului.
    surse: DN

etimologie: