locul sm [At: COSTINESCU / V: ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: fr locule, lat loculus] 1 (Arl) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul celui mort. 2 (Bot; șîf loculă) Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul. 3 (Bot; șîf loculă) Cavitate în fructul unei plante, în care se găsesc semințele. 4 (Îvr; șîf loculă) Lojă.