5 definiții pentru literat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

litera vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: literă] A pronunța cuvinte străine prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.

LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)

literá vb. I (În telefonie) A pronunța nume străine sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii: S-Sanda, A-Ana, I-Ioana etc. ◊ „Să vă literez numele Saint-Exupéry.” (din literă + -a)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

literá vb. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. și pl. litereáză

Intrare: literat (part.)
literat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literat
  • literatul
  • litera
  • literata
plural
  • literați
  • literații
  • literate
  • literatele
genitiv-dativ singular
  • literat
  • literatului
  • literate
  • literatei
plural
  • literați
  • literaților
  • literate
  • literatelor
vocativ singular
plural

litera

  • 1. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • literă
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00