opțiuni

12 definiții pentru literat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.

LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.

literat, ~ă [At: (a. 1829) PLR I, 18 / Pl: ~ați, ~e / E: lat litteratus cf ger Literat, fr lettré] 1 smf Persoană care se ocupă cu literatura Si: literator, scriitor. 2 a (D. persoane) Care este instruit Si: cultivat2 (5). 3 a (Rar; d. limbă) Care se manifestă prin scriere. 4 a (Îvr) Care cunoaște și utilizează scrierea.

LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu probleme literare, om de litere. E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246. [Alecsandri] introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267.

LITERÁT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].

LITERÁT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)

LITERÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus

literat m. cel ce posedă știință, cultură intelectuală.

*literát, -ă s. (lat. litterátus). Persoană care se ocupă de literatură. Persoană cultă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

literát s. m., pl. literáți

literát s. m., pl. literáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LITERÁT s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)

LITERAT s. scriitor, (rar) condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)

Intrare: literat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literat
  • literatul
  • literatu‑
plural
  • literați
  • literații
genitiv-dativ singular
  • literat
  • literatului
plural
  • literați
  • literaților
vocativ singular
  • literatule
  • literate
plural
  • literaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

literat, -ă literată

  • 1. Persoană care se ocupă cu literatura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: literator, -oare scriitor, -oare (persoană) 3 exemple
    exemple
    • E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246.
      surse: DLRLC
    • [Alecsandri] introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143.
      surse: DLRLC
    • Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267.
      surse: DLRLC

etimologie: