LINON, (2) linonuri, s. n. 1. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. 2. Sort de linon (1). [Var.: lino, linou s. n.] – Din fr. linon.

linon sn vz linou

LINON s. n. v. linou.

LINON s.n. v. linou.

linon n. pânză de in foarte fină.

*linón n., pl. oane saŭ și urĭ (fr. linon, d. lin, in). Un fel de pînză de in foarte fină și deasă.

LINO s. n. v. linon.

LINOU s. n. v. linon.

lino¹ sn vz linou

linou sn [At: DEX / V: ~no, ~non / Pl: ~ri / E: fr linon] Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc.

LINO s. n. v. linou.

LINOU, linouri, s. n. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. [Var.: lino, linon s. n.] – Din fr. linon.

LINOU s. n. (Adesea determinat prin «de olandă») Țesătură subțire de olandă, din care se confecționează bluze, batiste etc.

LINO s.n. v. linou.

LINOU s.n. Olandă subțire pentru batiste, bluze etc. [Var. lino, linon s.n. / < fr. linon].

LINOU s. n. olandă subțire pentru batiste, bluze etc. (< fr. linon)

LINOU ~ri n. 1) Țesătură foarte fină de in, folosită pentru batiste, bluze, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. linon^[1]

!linon s. n.; (sorturi) pl. linonuri

!linou s. n., art. linoul; (sorturi) pl. linouri

linou s. n., art. linoul; pl. linouri^[1]