7 definiții pentru lingușitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGUȘITÚRĂ, lingușituri, s. f. (Rar) Lingușire. – Linguși + suf. -tură.

LINGUȘITÚRĂ, lingușituri, s. f. (Rar) Lingușire. – Linguși + suf. -tură.

lingușitu sf [At: MAIOR, P 115 / Pl: ~ri / E: linguși + ~tură] 1-2 (Înv) Lingușire (3-4).

LINGUȘITÚRĂ, lingușituri, s. f. (Rar) Lingușeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingușitúră (rar) s. f., g.-d. art. lingușitúrii; pl. lingușitúri

lingușitúră s. f., g.-d. art. lingușitúrii; pl. lingușitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGUȘITÚRĂ s. v. flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.

lingușitu s. v. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE.

Intrare: lingușitură
lingușitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingușitu
  • lingușitura
plural
  • lingușituri
  • lingușiturile
genitiv-dativ singular
  • lingușituri
  • lingușiturii
plural
  • lingușituri
  • lingușiturilor
vocativ singular
plural

lingușitură

etimologie:

  • Linguși + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09