lingușitor, ~oare a [At: MAIOR, IST. 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: linguși + -tor] 1 (D. oameni) Care lingușește (2) Si: prefăcut, (îrg) lingăritor, (Trs) lingăros. 2 Care trăiește din munca altuia Si: parazit.

LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. Care lingușește (pe cineva). Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. ◊ (Substantivat) Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. ♦ Măgulitor. Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9.

LINGUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care se lingușește; adulator. /a linguși + suf. ~tor

lingușitor a. și m. care lingușește.

lingușitór, -oáre adj. și s. Adulator, care lingușește: pe lîngă ceĭ marĭ se grămădesc lingușitoriĭ. Adv. Cu lingușire: a vorbi lingușitor.

lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare

lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare

lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare

TOUT FLATTEUR VIT AUX DÉPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingușitorul trăiește pe seama celui care-l ascultă – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Înfumurații se lasă flatați fără să bage de seamă că laudele ce li se adresează sunt interesate.

LINGUȘITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)

lingușitor, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f., adj. adulator, <înv. și pop.> lingător, <pop. și fam.> lingău, <înv. și reg.> licău, lingareț, lingăros, <reg.> lingarnic, lingăreț, <înv.> colachiu, îmbunător, lingar, lingăritor, pohlibuitor, <grec.; înv.> colaca, <fig.> periuță, <fig.; fam.> cățel, cățelandru, <fig.; fam.; peior.> blidar, perie, perioi, pupincurist, <arg.> limbă, limbist. Colegul ei este un mare lingușitor al șefilor. 2 adj. (despre oameni sau despre atitudini ale lor) servil, <fig.; înv.> târâtor. Sluga are o comportare lingușitoare față de stăpân. 3 adj. (mai ales despre atitudini, manifestări ale oamenilor) calin, măgulitor, <reg.> lingăcios, mâglisitor, <înv.> îmbunător, măgulicios, <fig.; înv.> lins². Se lasă amăgiți ușor de vorbele lingușitoare ale celor interesați. II adj. (biol.; înv.; despre organisme animale sau vegetale) v. Parazit. Parazitar.

LINGUȘITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mîglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~.)