lihod, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ot, ~hud / Pl: ~ozi^[1], ~e / E: ngr λιχούδης^[2]] 1 (Trs; d. mâncăruri, apă etc.) Fără gust Si: fad, nesărat, sălciu. 2 (Trs; d. gură, stomac) Care are o senzație neplăcută din cauza foamei, a consumării apei după anumite mâncăruri sau a prea multor dulciuri. 3 (Trs) Obosit. corectat(ă)

❍ LIHOD sbst. 1 Trans. Stare de slăbiciune, de leșin din pricina foamei: și eu cad de pe picioare, De ~, de flămînzit (RET.) ¶ 2 Mold. (ȘEZ.) Starea stomacului după ce a fost îndopat cu mîncări dulci.

líhod, -ă adj. (rudă cu lihnit. Cp. cu ngr. lihnódis, lacom). Trans. Lihnit: umblă lihod de foame (Agrb. VR. 1910, 6, 292).

lihot, ~ă a vz lihod

lihud, ~ă a vz lihod

❍ LIHUD = LIHOD 2.

lihod adj. – 1. (Trans.) Livid,. flămînd. – 2. (Mold., Trans.) Anost, searbăd. – Mr. lihud „flămînd”. Ngr. λιχούδης „flămînd” (Pascu, II, 57). Pentru transferul semantic, cf. cele două sensuri în leșinat. – Der. lihodeală, s. f. (vorbă, faptă anostă); lihozi, vb. (Trans., a produce slăbiciune, a omorî prin foame).

LIHOD adj. v. dulceag, fad, insipid, searbăd.

lihod, -ă adj. (reg.) 1 (despre mâncăruri, băuturi) v. Dulceag. Fad. Insipid. Searbăd¹. 2 (mai ales despre apă) v. Sălciu. 3 (despre gust) v. Fad. Leșietic. Leșios. Sălciu. Searbăd¹.

lihod adj. v. DULCEAG. FAD. INSIPID. SEARBĂD.

lihod, lihodă, lihozi, lihode, adj. (reg.) lihnit, flămânzit.