LIGNIT¹, ligniți, s. m. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună- negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite.

lignit¹ sn [At: CALENDAR (1858), 22/22 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: (rar) ~uri, ~e, (îvr, sm) ~iți / E: fr lignite] Cărbune natural de calitate inferioară, sfarâmicios, de culoare brună-negricioasă.

lignit², ~ă a vz lihnit

LIGNIT¹ s. n. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite.

LIGNIT¹ s. n. Cărbune natural, de culoare brună-negricioasă, sfărîmicios, de formație mai recentă, conținînd 30-54% carbon; este folosit ca combustibil de calitate inferioară.

LIGNIT s.n. Cărbune natural (inferior huilei), cafeniu sau brun și sfărîmicios. [< fr. lignite].

LIGNIT s. n. cărbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-brună, sfărâmicios, cu putere calorică relativ mică. (< fr. lignite)

LIGNIT n. Cărbune natural de calitate inferioară. /<fr. lignite

lignit n. cărbune fosil ce conservă încă urmele substanțelor vegetale; servă la încălzit locomotive sau locuințe și la îngrășatul pământului: lignit se află în Gorjiu și în toate județele de munte.

1) *lignít n., pl. urĭ (d. lat. lignum, lemn, cu suf. gr. -it). Min. Cărbune de pămînt încă nu deplin format și pe care se maĭ văd urmele organizațiuniĭ vegetale. O varietate de lignit e jeu. V. grafit.

lignită sf vz lignit¹

lignit s. m., pl. ligniți

!lignit s. m., pl. ligniți corectat(ă)

lignit s. n.

LIGNÍT (< fr. {i}; {s} lat. lignum „lemn”) s. n. Varietate inferioară de cărbune, care păstrează parțial structura lemnoasă inițială. Este brun-negru, are o putere calorică de 2.600-4.100 kcal/kg și umiditatea, raportată la cărbunele natural, de 30-65%. Este larg utilizat drept combustibil energetic în termocentrale, în transporturi, la încălzirea imobilelor.