lifta vti [At: L. ROM. 1962, 340 / Pzi: ~tez / E: lift] 1-2 A trimite mingea (la volei, tenis sau tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac ce nu se execută cu putere. 3-4 A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sondă sau a apei din puțurile de captare.

LIFTA vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis și la tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. 2. A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

LIFTA vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masă, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. II. tr. 1. a ridica și a aduce în poziție, cu ajutorul unei macarale, un acoperiș, planșeu etc. 2. a aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. 3. (fam.) a sâcâi. (< fr. lifter, engl. tolift)

lifta vb. I (fig.) A sâcâi, a ◊ „juca” pe cineva ◊ „Dacă mă mai liftezi mult după fiecare întrebare, prevăd că nu plecăm la 3, ci o să rămânem în prelungiri.” R.l. 22 VII 74 p. 2 (din engl. to lift; cf. fr. lifter; DN3 – cu alte sensuri, DEX-S)

lifta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. liftez, 3 liftează; conj. prez. 1 sg. să liftez, 3 să lifteze corectat(ă)

lifta (a ~) vb., ind. prez. 3 liftează

lifta vb., ind. prez. 3 sg. liftează

lifta, liftez v. t. a înșela.

lifta vb. I. tr. fig. (fam.; compl. indică oameni) v. Agasa. Chinui. Enerva. Excita. Indispune. Irita. Înfuria. Înnebuni. Martela. Mânia. Necăji. Omorî. Oripila. Plictisi. Răscoli. Sâcâi. Supăra. Tracasa. Zgândări.