lidită sf [At: SCRIBAN, D. / V: lidit sn / Pl: ~e / E: fr lyddite] 1 Rocă sedimentară cu granulație fină, de culoare închisă, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie, folosită în trecut la verificarea purității metalelor prețioase. 2 Exploziv pe bază de acid picric Si: melinită.

LIDITĂ, lidite, s. f. Rocă silicioasă care conține resturi de cărbune, fiind alcătuită în mare parte din radiolarii; se folosește la recunoașterea aurului.

LIDITĂ s.f. 1. Rocă silicioasă de culoare închisă, constituită în mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe bază de acid picric; melinită. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oraș în Anglia].

LIDITĂ s. f. 1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari. 2. melinită. (< fr. lyddite)

*lidítă f., pl. e (d. Lydia, o veche țară din Asia Mică). Min. Un schist argilos negru, impregnat cu cŭarț și care formează o peatră compactă, dură și aspră cu care se încearcă auru (și argintu) trăgînd o dungă pe suprafața eĭ. Se numește și ĭasp negru și peatră de încercare. V. peatră.

lidit sn vz lidită

lidită s. f., g.-d. art. liditei; pl. lidite

lidită s. f., g.-d. art. liditei; pl. lidite

lidită s. f., pl. lidite

LIDITĂ s. v. melinită.

lidit, (engl.= lydite) → lidiană.

LIDÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. pr. Lydd, oraș în Anglia) s. f. (PETROGR.) Rocă sedimentară, fin granulată, compactă, neagră-cenușie, sau brună-verzuie, alcătuită în special din cuarț, calcedonie sau Opal și formată prin silicifierea argilelor, tufurilor, calcarelor etc., deosebindu-se astfel net de rocile în care se găsește. Se utilizează uneori ca material abraziv fin.