lidită sf [At: SCRIBAN, D. / V: lidit sn / Pl: ~e / E: fr lyddite] 1 Rocă sedimentară cu granulație fină, de culoare închisă, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie, folosită în trecut la verificarea purității metalelor prețioase. 2 Exploziv pe bază de acid picric Si: melinită.

LIDITĂ, lidite, s. f. Rocă silicioasă care conține resturi de cărbune, fiind alcătuită în mare parte din radiolarii; se folosește la recunoașterea aurului.

LIDITĂ s.f. 1. Rocă silicioasă de culoare închisă, constituită în mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe bază de acid picric; melinită. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oraș în Anglia].

LIDITĂ s. f. 1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari. 2. melinită. (< fr. lyddite)

*lidítă f., pl. e (d. Lydia, o veche țară din Asia Mică). Min. Un schist argilos negru, impregnat cu cŭarț și care formează o peatră compactă, dură și aspră cu care se încearcă auru (și argintu) trăgînd o dungă pe suprafața eĭ. Se numește și ĭasp negru și peatră de încercare. V. peatră.

lidit sn vz lidită

lidită s. f., g.-d. art. liditei; pl. lidite

lidită s. f., g.-d. art. liditei; pl. lidite

lidită s. f., pl. lidite

lidit, (engl.= lydite) → lidiană.

LIDÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. pr. Lydd, oraș în Anglia) s. f. (PETROGR.) Rocă sedimentară, fin granulată, compactă, neagră-cenușie, sau brună-verzuie, alcătuită în special din cuarț, calcedonie sau Opal și formată prin silicifierea argilelor, tufurilor, calcarelor etc., deosebindu-se astfel net de rocile în care se găsește. Se utilizează uneori ca material abraziv fin.

LIDITĂ s. v. melinită.

lidită s.f. (chim.) melinită. Lidita este un exploziv pe bază de acid picric.