lepădat¹ sn [At: (a. 1881) ȘĂINEANU, Î. 152 / Pl: (rar) ~uri / E: lepăda] 1 Aruncare (12). 2 (Îlav) De ~ Inutil. 3 Rupere. 4-12 Lepădare (4-5, 11-12, 15-19). 13 (Îe) A nu fi de ~at A avea calități, merite etc. 14 (Îae) A avea o valoare deosebită. 15 (Îae) A fi demn de luat în considerație. 16 Refuz. 17 Negare. 18 Nemenționare. 19 (Pop) Avort (1). 20 (Pop) Vomă. 21 (Pop) Scuipat.

lepădat², ~ă a [At: NECULCE, L. 161 / Pl: ~ați, ~e / E: lepăda] 1 (D. lucruri inutile, fară valoare etc.) Aruncat. 2 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) Scos de pe sine. 3 (D. o tradiție, un obicei) Care nu mai este respectat. 4 (Înv; d. o meserie, o funcție, un rang social etc.) Părăsit. 5 (D. un rău trupesc sau sufletesc) Îndepărtat de la sine. 6 (Pop; d. o stare, un sentiment) Uitat. 7 (Înv; d. ființe, lucruri) Înlăturat. 8 (Înv; îe) A fi ~t de lege A fi scos în afara legii. 9 (D. o credință religioasă, un ideal etc.) Pierdut. 10 (Înv; d. o lege juridică, un codicil, o prevedere etc.) Respins. 11 (Înv; d. o învoială, o înțelegere, o promisiune, o fagăduială, o convenție socială, un pact politic etc.) Care nu mai este respectat. 12 (Înv; d. fapte de limbă, de cultură) Eliminat. 13 (Înv) De care nu se mai ține cont. 14 (Înv) Care nu mai este menționat. 15 (Rel; înv) Excomunicat. 16 (D. oameni) Abandonat într-un moment dificil. 17 (Înv; d. oameni) Dus cu forța și părăsit într-un anumit loc. 18 (Înv; d. patrie, țară) Trădat. 19 (Înv; pex; d. patrie, țară) Renegat. 20 (Înv) Eliberat fizic și moral. 21 (Îvr) Exclus. 22 (D. făt) Născut mort înainte de termen. 23 (Pop; pex; d. făt) Născut. 24 (D. copii nou-născuți) Părăsit de mamă Si: abandonat. 25 (Pop) Vomat. 26 (Pop) Scuipat.

LEPĂDAT¹ s. n. (Popular) Faptul de a lepăda; avort, naștere înainte de vreme. La vita bătrînă e mai greu fătatul decît lepădatul. CARAGIALE, O. VII 326.

lepădat (înv., pop.) s. n.

lepădat (pop.) s. n.

lepădat s. n.

LEPĂDAT s. v. avort.

lepădat¹ s.n. (med., med. vet.; pop.) v. Avort. Embriotocie.

lepădat s. v. AVORT.