2 definiții pentru lehăit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHĂI, lehăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: lihăi vb. IV] – Et. nec.

LEHĂI, lehăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: lihăi vb. IV] – Et. nec.

lehăi1 vti [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 282/20 / V: ~hui, lih~, lihui / Pzi: ~esc / E: nct] (Îvr) 1-2 A ocărî. 3-4 A defăima. 5-6 A bârfi. 7-8 (Pex) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, (pop) a bleotocări, a sporovăi, a trăncăni. 9-10 (Reg) A striga în gura mare după animale, mai ales după câini și lupi. 11-12 (Mar; Tsr) A alunga animale. corectat(ă)

Intrare: lehăit (part.)
lehăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehăit
  • lehăitul
  • lehăitu‑
  • lehăi
  • lehăita
plural
  • lehăiți
  • lehăiții
  • lehăite
  • lehăitele
genitiv-dativ singular
  • lehăit
  • lehăitului
  • lehăite
  • lehăitei
plural
  • lehăiți
  • lehăiților
  • lehăite
  • lehăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lehăi, lehăiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.