8 definiții pentru legist (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGÍST, legiști, adj. (în sintagma) Medic legist (și substantivat, m.) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

legist, ~ă [At: HELIADE, D. J. 12 / Pl: ~iști, ~e / E: fr légiste, it legista, ger Legist] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care studiază legi (37) Si: legalnic (2). 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care cunoaște legi (37). 5-6 smf,a (Rar) (Persoană) care elaborează legi (37) Si: (înv) pravilist. 7 a (Rar; lpl) Adepți ai unei școli filozofice chinezești din secolele IV-III î. Hr., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi (37) și nu de tradiții. 8-9 sm, a (Îs) Medic ~ Medic specializat în efectuarea expertizelor și examenelor medicale necesare clarificării unor aspecte care interesează justiția Si: legal (19).

LEGÍST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În sintagma) Medic legist (și substantivat) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

LEGÍST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În expr.) Medic legist = medic însărcinat cu lămurirea din punct de vedere juridic a chestiunilor medicale care privesc justiția. Aici era nevoie numai de medicul legist. C. PETRESCU, C. V. 36. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Jurist. Poet, legist, orator, el se vedea pe rînd de toate. MACEDONSKI, O. III 73.

LEGÍST adj.m. Medic legist = medic specialist în medicina legală. ♦ (s.m.; rar) Jurist. // s.m.pl. 1. Adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III î.e.n., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. [< fr. légiste].

LEGÍST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legíst adj. m., s. m., pl. legíști

legíst adj. m., s. m., pl. legíști

Intrare: legist (adj.)
legist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legist
  • legistul
  • legistu‑
  • legistă
  • legista
plural
  • legiști
  • legiștii
  • legiste
  • legistele
genitiv-dativ singular
  • legist
  • legistului
  • legiste
  • legistei
plural
  • legiști
  • legiștilor
  • legiste
  • legistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legist, -ă legistă

  • 1. Cel care cunoaște și studiază legile.
    surse: DLRLC DN MDN '00 sinonime: jurist attach_file un exemplu
    exemple
    • Poet, legist, orator, el se vedea pe rînd de toate. MACEDONSKI, O. III 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă (Medic legist) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Aici era nevoie numai de medicul legist. C. PETRESCU, C. V. 36.
        surse: DLRLC
  • 2. substantiv masculin plural Adepți ai unei școli filosofice chineze din secolele IV-III î.e.n., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții.
    surse: DN
  • 3. substantiv masculin plural Grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității.
    surse: MDN '00

etimologie: