10 definiții pentru legat (jur.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGÁT2, legate, s. n. Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară. – Din lat. legatum.

LEGÁT2, legate, s. n. Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară. – Din lat. legatum.

legat2 sn [At: (a. 1780) GR. S. III, 151 / V: (înv) ~ga sf, ~gatum / Pl: ~uri / E: lat legatum] 1 Bun material transmis printr-o dispoziție testamentară. 2 Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa, cu titlu gratuit, o parte din bunurile pe care le posedă. 3 Transmitere a unui legat2 (1). 4 (Îc) ~ universal Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa uneia sau mai multor persoane totalitatea bunurilor posedate. 5 (Îvr) Legatar (3).

LEGÁT3, legate, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) o moștenire, un bun etc. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33. O să-mi las toată starea ție prin legatul meu. PANN, P. V. II 59. ◊ Legat universal = dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) întreaga avere. Legat cu titlu universal = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o parte din avere. Legat particular = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva unul sau mai multe bunuri determinate. ♦ Bun lăsat pe calea unei dispoziții testamentare.

LEGÁT s.n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva; bun lăsat printr-o asemenea dispoziție. [< lat. legatum].

LEGÁT2 s. n. (jur.) dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva. ◊ bunul însuși. (< lat. legatum)

LEGÁT3 ~e n. 1) Hotărâre scrisă într-un testament, prin care se lasă cuiva o moștenire. 2) Bun lăsat ca moștenire prin testament. /<lat. legatum

2) *legát m. (lat. legatus, d. legare, a însărcina cu o funcțiune, a lăsa pin testament, d. lex, legis, lege. V. deleg, legațiune). La Romanĭ, comisar al senatuluĭ. Delegat al unuĭ proconsul (ajutor al unuĭ generalisim) saŭ al împăratuluĭ în provincĭe. Azĭ, cardinal însărcinat de papa cu o misiune specială. S. n., pl. e și urĭ (lat. legatum). Lucru (dar) lăsat pin testament (pe la 1800 legáton, după ngr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legát3 (dispoziție testamentară) s. n., pl. legáte

legát (dispoziție testamentară) s. n., pl. legáte

Intrare: legat (jur.)
legat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legat
  • legatul
  • legatu‑
plural
  • legate
  • legatele
genitiv-dativ singular
  • legat
  • legatului
plural
  • legate
  • legatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legat (jur.)

  • 1. Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33.
      surse: DLRLC
    • O să-mi las toată starea ție prin legatul meu. PANN, P. V. II 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Legat universal = dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) întreaga avere.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Legat cu titlu universal = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o parte din avere.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Legat particular = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva unul sau mai multe bunuri determinate.
      surse: DLRLC
    • 1.4. concretizat Bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: