2 definiții pentru lecuitoare
Explicative DEX
lecuitor, ~oare [At: (a. 1633) GCR I, 84/29 / Pl: ~i, ~oare / E: lecui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care vindecă cu ajutorul leacurilor (1). 3 a (Pex; d. leacuri) Care aduc alinare. 4 a (D. obiecte, substanțe) Care tratează.
Ortografice DOOM
!lecuitor (desp. -cu-i-) adj. m., s. m., pl. lecuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. lecuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: lecuitoare
lecuitoare substantiv feminin
- silabație: le-cu-i-toa-re
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
lecuitor, lecuitoareadjectiv lecuitoare, lecuitoaresubstantiv feminin lecuitor, lecuitorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care vindecă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curativ tămăduitor vindecător
- Buruieni lecuitoare. CONACHI, P. 298. DLRLC
-
etimologie:
- Lecui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.