lavină sf [At: RUS, I. I, 230 / Pl: ~ne, ~ni / E: ger Lawine, cf rs лавина, it lavina] 1 Masă mare de zăpadă și de gheață care se prăbușește din munți, însoțită de zgomot puternic Si: avalanșă. 2 Masă minerală incandescentă, aruncată pe pământ din craterul unui vulcan în timpul unei erupții.

* LAVINĂ (pl. -ne) sf. Avalanșă [germ.].

LAVINĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă.

LAVINĂ s.f. Avalanșă de zăpadă sau de pietre. [< it. lavina].

LAVINĂ s. f. avalanșă de zăpadă sau de pietre. (< it. lavina, germ. Lavine)

LAVINĂ ~e f. Masă de zăpadă care se rostogolește de pe un munte ducând cu sine tot ce întâlnește în cale; avalanșă. /<germ. Lawine

lavină f. avalanșă: lavinele Alpilor.

*lavínă, V. avalanșă.

*avalánșă f., pl. e (fr. avalanche, pv. avalanco, it. valanga, lomb. piem. lavanka. Lbk. 4807). Zăpadă care se prăbușește din munțĭ și care poate cauza nenorocirĭ. – Se zice și lavină, f., pl. e (it. lavina, lat. labina). V. vîjoĭ și pornitură.

lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine

lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine

lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine

LAVINĂ s. v. avalanșă.

lavină s.f. (geogr.) avalanșă, <reg.> vâjoi. Lavinele distrug totul în cale.

lavină s. v. AVALANȘĂ.